1. Lista biserici
2. Biserici Suceava
3. Biserici Voronet

Manastirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" Voronet

Manastirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" Voronet, Suceava date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Descrierea: Manastirea Voronet, situata in satul cu acelasi nume, la 36 km de Suceava si la numai 4 km de centrul orasului Gura Humorului, constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare. Biserica a fost ridicata in anul 1488 in cca.5 luni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Legenda "originii" bisericii porneste de la doua mari personalitati ale vremii: ctitorul manastirii domnitorul Stefan cel Mare si cuviosul parinte Daniil, primul staret al manastirii, sihastru si duhovnic vestit. O candela aprinsa vegheaza mormantul Sfantului Daniil Sihastru de unde obstea manastirii ia binecuvantarea pentru slujbele de: dimineata, dupa-amiaza, si de la miezul noptii. Din punct de vedere arhitectural, cu plan trilobat, avand turla cu bolta moldoveneasca pe naos, biserica face parte dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din nordul Moldovei care-si pastreaza in mare masura forma initiala. In anul 1547 mitropolitul Grigore Rosca, in timpul domniei lui Petru Rares, a initiat adaugirea unui pridvor inchis, pentru care adopta o solutie unica, in cadrul careia arhitectura este vizibil subordonata decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fara nici o deschidere, precum si pictarea zidurilor exterioare, din temelie pana in streasina, lucrari ce au dat constructiei o mare stralucire. In ceea ce priveste pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din timpul lui Stefan cel Mare, anul 1496. In scenele din altar si din naos artistul a urmarit sa redea indeosebi sensul teologal al imaginilor, realizand un ansamblu solemn, dar cu vadit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atentia mai ales: Cina cea de Taina, Impartasirea Apostolilor, Spalarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor si tabloul votiv al domnitorului Stefan cel Mare (in naos). Pictura exterioara a Voronetului, datand din timpul domniei lui Petru Rares, este realizata la un inalt nivel artistic, fiind socotita drept cel mai reusit ansamblu al artei feudale moldovenesti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viata, insufletite, firesti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare si in care predomina verdele si albastrul, prin compozitia larg desfasurata a diferitelor scene. Fatada de vest, cu impresionanta scena a Judecatii de Apoi, este alcatuita compozitional pe patru registre. In partea superioara se afla Dumnezeu Tatal, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, incadrata de apostoli asezati pe scaune. De la picioarele Mantuitorului porneste un rau de foc in care pacatosii isi afla chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfantului Duh, simbolizat in forma unui porumbel, Sfanta Evanghelie si Protoparintii neamului romanesc - avand spre nord un grup de credinciosi calauziti de Sfantul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredinciosi care primesc dojana lui Moise. In registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpana care cantareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete; in zona de nord raiul, iar in cea de sud iadul. O nota caracteristica a acestor fresce o constituie si bogata imaginatie creatoare a realizatorilor ei, care introduc in compozitie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care sufla din buciume, instrumente specifice pastorilor de munte). In interiorul bisericii retin atentia jilturile si stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilt domnesc, o adevarata capodopera a sculpturii in lemn), mormantul mitropolitului Grigore Rosca, din pridvor, mormantul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos. Monument inscris pe Lista UNESCO. In 1996 a fost ridicat un paraclis, ce a fost restaurat impreuna cu biserica veche intre 2003-2004. Manastirea are 17 vietuitori: 8 calugaritte, 6 rasofore, o sora si un preot slujitor. Manastirea a fost reinfiintata dupa 206 ani, in 1991. Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei Irina Pantescu.