1. Lista biserici
2. Biserici Neamt
3. Biserici Vanatori-Neamt

Manastirea "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" Secu Vanatori-Neamt

Manastirea "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" Secu Vanatori-Neamt, Neamt date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Descrierea: In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte, la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia. Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindu-le calugarilor de pe valea Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care s-a deteriorat din cauza asprimii vremurilor. In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri. Spre sfarsitul veacului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt. In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, 1602, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia i-au fixat hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul", sarbatorit in fiecare an la data de 29 august. Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecator principal al tarii si "mai marele curtii domnesti". Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei. Dupa obicei, si la Secu numele ctitorului este mentionat in pisania asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala scrisa frumos in limba slavona, a carei traducere o redam mai jos: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domniei lor Preasfintitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, s-au facut acest locas dumnezeiesc si s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei lui taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Stapanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui: Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin. "Si s-au inceput a se zidi la anul 7110 (1602, n.n.), iunie 7, si s-a ispravit in acelasi an, octombrie 5." Manastirea Secu a avut perioade infloritoare, dar a trecut si prin vremuri grele. In 1691, la Secu au fost incartiruite trupele polone conduse de Sobieschi. Aici s-a purtat ultima lupta a eteristilor cu turcii in toamna anului 1821. Manstirea a fost batuta de tirul artileriei, incendiata si pustiita. De aceea, aspectul actual este rodul reparatiilor din 1821 si din 1850. Pridvorul, cu arcade si coloane joase, a fost adaugat in 1847. In pronaos poate fi admirat Epitaful daruit de ctitorii bisericii, care este cel mai pretios obiect din tezaurul manastirii. Cladirile care formeaza incinta au fost ridicate in diferite etape, fiind dispuse in jurul zidului de aparare sau chiar suprapuse acestuia, avand parterul si etajul prevazut cu un cerdac de lemn. Intrarea in incinta manastirii se face prin portalul turnului-clopotnita, situat pe latura de vest. Cele mai vechi cladiri din incinta se afla pe latura de sud: sala destinata colectiei istorice, trapeza, bucataria si cladirile cu etaj alipite turnului-paraclis al mitropolitului Ghedeon. Pe latura de nord se afla casele cu etaj, ridicate de Veniamin Costache, care sunt lipite spre est de Paraclisul "Sfantul Nicolae". Turnul din coltul de nord-vest, zis al Mitrofanei, sotia lui Nestor Ureche, are un parter boltit in semicilindru si trei niveluri suprapuse. Cel din coltul nordic nu se mai pastreaza in intregime, iar in cel din coltul sud-estic, la etaj, se afla paraclisul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Turnul din coltul sud-vestic isi pastreaza caracterul de turn de aparare, cu guri de tragere pe doua niveluri. In exterior, pe fatada sudica a turnului din coltul sud-estic, este stema Moldovei, sculptata in piatra, reprezentand capul de bour si un scut flancat de simbolul soarelui si al lunii. Se considera ca stema a apartinut Cetatii Neamt si a fost adusa la manastirea Secu in 1716 (St. Bals, 1966). Ca toate celelalte asezaminte monahale din tara noastra, Manastirea Secu a constituit - in indelungata sa existenta - si un important centru de cultura din care au izvodit numeroase creatii de arta si spiritualitate romaneasca. Desi nu s-au pastrat documente de epoca referitoare la activitatea carturareasca desfasurata aici, suntem indreptatiti sa credem - pe baza informatiilor indirecte - ca aceasta s-a infiripat inca de la constituirea Schitului Zosim, in cadrul caruia a functionat o veche scoala de slavonie, chiar din cea de-a doua jumatate a veacului al XVI-lea. La aceasta scoala a predat egumenul Dosoftei (care nu trebuie confundat cu viitorul mitropolit) si si-au facut ucenicia, de-a lungul anilor, carturari de seama printre care s-au numarat Mitrofan - episcop al Romanului si Varlaam Motoc - Mitropolit al Moldovei. Fara indoiala ca toti acestia, ridicandu-se in ierarhia bisericii moldave, nu au uitat scoala din care au pornit, ajutand-o sa-si continue activitatea si sa se dezvolte. Mai mult chiar, Varlaam Motoc - autorul Cartii romanesti de invatatura (1643), al celor Sapte Taine a Bisericii (1644) si a altor lucrari de referinta din literatura noastra veche - se reintoarce din 1653 la Manastirea Secu, unde isi va afla sfarsitul la 19 decembrie 1657. Daca mai adaugam la toate acestea si faptul ca de la Secu a pornit in viata bisericeasca Dosoftei Barila, vestit carturar si mitropolit al Moldovei, creatorul Psaltirii in versuri (1673) si al Liturghierului (1679) si ca printre ucenicii lui Varlaam s-au aflat mai multi ierarhi, mari sprijinitori ai culturii, trebuie sa conchidem ca aceasta scoala s-a numarat printre cele mai fecunde din Moldova, cu un remarcabil rol in definirea si promovarea limbii romane literare. Se explica astfel si existenta bogatei biblioteci de la Manastirea Secu, in depozitele careia se pastreaza - printre altele - 252 carti romanesti de slujba incepand cu anul 1643 si alte 512 tiparite cu litere latine dupa anul 1861, precum si 190 de vechi lucrari slavone, 9 slavo-romane si 60 de manuscrise realizate in secolele XV-XVIII, mai ales de catre copistii locali. Printre cartile rare aflate aici se numara Cazania lui Varlaam tiparita la Iasi in 1643, Indreptarea legii (Pravila lui Matei Basarab) iesita de sub teascurile de la Targoviste in 1652, Evanghelia romaneasca aparuta la Bucuresti in 1682, Evanghelia slava editata la Moscova in 1760, Evangheliile slavone din 1763 si 1766, precum si marea Evanghelie moldoveneasca tiparita la Manastirea Neamt in 1821. Dintre manuscrise nu pot trece neobservate Liturghia slavona executata chiar de Mitropolitul Varlaam, Evanghelia copiata de Mitropolitul Ghedeon in 1664 pe cand era monah la Secu, Everghetinos - o parte din lucrarea lui Paul Everghetinos, din secolul al XI-lea, tradusa de ieromonahul Clement de la Manastirea Neamt si scrisa la Secu de catre duhovnicul Timotei. In mod paradoxal, desi asezamantul monahal de la Secu a avut mai mult de suferit de pe urma pradaciunilor si incendiilor, el si-a pastrat pana astazi cea mai mare parte din odoare si obiectele de cult, multe dintre acestea cu o deosebita valoare istorico-documentara si artistica. In biserica ridicata de Nestor Ureche atrage atentia catapeteasma bogat impodobita, lucrata si zugravita de pictorul Vasile Gorgos din Botosani in anul 1834. Cu totul remarcabile sunt cele patru icoane imparatesti ale acesteia, imbracate cu splendide ferecaturi de argint la mijlocul veacului al XIX-lea. Tot in biserica mare, strana principala este ocupata de o superba icoana a Maicii Domnului, cunoscuta sub numele de Cipriota si a carei "istorie" este tot atat de zbuciumata ca si cea a manastirii care o gazduieste. Ea a fost adusa din Cipru in anul 1647 de catre voievodul Vasile Lupu si donata bisericii "Sf. Nicolae" din Cetatea Neamt. In 1718, cand cetatea si biserica sunt distruse din ordinul turcilor, icoana este adusa la Manastirea Secu impreuna cu alte odoare, fiind asezata mai intai la Schitul Nifon, apoi in biserica din cimitir si abia in 1876 pe locul in care se afla astazi. Colectia muzeala a Manastirii Secu este, fara indoiala, una dintre cele mai bogate si valoroase, reunind un mare numar de obiecte liturgice, icoane vechi si broderii, adevarate capodopere ale genurilor respective. Din acest remarcabil patrimoniu, ne rezumam sa atragem atentie asupra crucii imbracate in argint si care dateaza din 1582, a celor doua cadelnite de argint aurit, a catuilor cu decoratiuni in filigran, adverei realizate in fir de aur si argint si a celorlalte obiecte donate de ctitori la inceputul secolului al XVII-lea. O piesa deosebita, cu impresionante calitati artistice, este Epitaful ornamentat cu perle si pietre pretioase, din inscriptia caruia rezulta ca a fost lucrat in anul 1608 de catre monahia Filoteia din Constantinopol, sub ingrijirea lui Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana. Se remarca de asemenea Litierul de argint aurit, cu dense decoratiuni in filigran, daruit manastirii in 1834 de catre Sofronie Miclescu, pe atunci Episcop al Husilor, creatie ce pune in evidenta nivelul inalt la care ajunsese arta prelucrarii metalelor pretioase din Moldova primei jumatati a secolului al XIX-lea. Manastirea Secu ridicata in sec. XVI, are in componenta 12 cladiri vechi restaurate in 1984, sI o cladire noua ridicata in 1997. Biserica cu hramul "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" a fostconstruita intre 1602-1605 de Nestor Ureche si cneaghina Mitrofana. Pictura refacuta in 1850. Restaurare D.M.I. intre 1968-1977. Manastirea are 70 de vietuitori.