1. Lista biserici
2. Biserici Neamt
3. Biserici Vanatori-Neamt

Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" Vanatori-Neamt

Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" Vanatori-Neamt, Neamt date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Descrierea: Biserica a fost construita intre 1602-1605 de Nestor Ureche si cneaghina Mitrofana. Pictura refacuta in 1850. Restaurare D.M.I. intre 1968-1977. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Ieromonahului Vasian a inaltat o bisericuta din lemn si cateva chilii in Poiana Secului. In jurul anului 1560, schitul a fost reinnoit si extins de catre un calugar cu numele Zosim. In 1602, in apropierea vechiului schit s-a construit un lacas nou, de catre Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche. Biserica, cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" (29 august), are arhitectura interioara specifica stilului moldovenesc, dar in exterior capata infatisarea stilului muntenesc, exceptie facand turla de pe naos. Fatada este lipsita de contraforturi si este impartita in doua campuri de un brau clasic muntenesc, format din doua randuri de caramizi, asezate piezis, in forma de zimti. Pictura interioara, in stilul Renasterii, dateaza din anul 1850. Catapeteasma a fost sculptata in stil baroc si este poleita cu aur. Pe iconostas, icoana Maicii Domnului are o deosebita valoare istorico-artistica, facand parte din catapeteasma paraclisului din Cetatea Neamt (St. Bals, 1966). In interior sunt mormintele ctitorilor, iar in exterior, al mitropolitului Varlaam, fost ucenic si egumen la aceasta manastire, eminenta personalitate culturala, care a tiparit la Iasi in 1643 "Cazania", cunoscuta si sub titlul "Carte romaneasca de invatatura". Este prima carte scrisa in limba romana, care a contribuit la consolidarea limbii literare. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte, la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia. Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindu-le calugarilor de pe valea Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care s-a deteriorat din cauza asprimii vremurilor. In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri. Spre sfarsitul veacului al XVI-lea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt. In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia i-au fixat hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul", sarbatorit in fiecare an la data de 29 august. Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecator principal al tarii si "mai marele curtii domnesti". Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei. Dupa obicei, si la Secu numele ctitorului este mentionat in pisania asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala scrisa frumos in limba slavona, a carei traducere o redam mai jos: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domniei lor Preasfintitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, s-au facut acest locas dumnezeiesc si s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei lui taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Stapanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui: Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin. "Si s-au inceput a se zidi la anul 7110 (1602, n.n.), iunie 7, si s-a ispravit in acelasi an, octombrie 5."