1. Lista biserici
2. Biserici Bihor
3. Biserici Surduc

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" Surduc

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" Surduc, Bihor date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Descrierea: Biserica se afla in mijlocul cimitirului, astfel ca numai din motive tehnice, preintampinarea patrunderii umezelii la talpa edificiului, ea are pe laturile de sud, vest si nord ale navei prispe marginite de „sageti" (asa se cheama stalpii in graiul local). Inexistenta unei legaturi intre talpa bisericii si talpa prispei este de natura sa explice faptul ca la inceput constructia nu a avut prispa decat poate pe latura de sud. Evazarea acoperisului in scopul unei bune protejari a peretilor a determinat adaugarea pe laturile de nord si de vest a acelui spatiu. In interiorul bisericii, stabilitatea unei bolti semicilindrice cu o atat de mare deschidere la baza a fost asigurata prin trei arcuri dublou in extrados, la randul lor prinse in trei grinzi-tirant (exemplul unic la bisericile bihorene), grinzi prelungite si in spatiul „tarnatului". Capriorii acoperisului sunt fixati in „cursurau", cununa ce sta pe grinzile sarpantei. Podoaba de pret a bisericii din Surduc o formeaza paleta bogata a crestaturilor in lemn, mai cu seama cele din exteriorul monumentului. „Cursuraul" este impodobit pe toata lungimea de sud a navei cu o multime de crestaturi sub forma unor „ocnite" trilobate. Pe aceeasi grinda se inscrie un al doilea registru de motive crestate identic, numai ca sunt de dimensiuni mai mici. Aceste ornamente pot fi asemuite cu sirurile de „coltisori" ale stergarelor „cu alesaturi " tesute la razboi de tarancile din partea locului. Al treilea registru il formeaza braul masiv, cu rasuciri inverse din loc in loc. La nici o biserica de lemn din Tara Crisurilor nu vom intalni motivul franghiei, pe care localnicii il numesc „barta", plasat in acest spatiu. „Barta" inconjoara peretii bisericii si tot ea este prezenta la contrafisele care leaga „sagetile" de „cursurau" (adica stalpii de cununa), contrafise ce au si ele o denumire specifica-„popic". Nu numai decorul de sub streasina bisericii ori de la stalpii prispei de sud este demn de admirat la aceasta biserica. La portal, patru brauri se arcuiesc impreuna cu linia canatului, in plin centru, alaturandu-li-se linii meandrice ori in zig-zag ce serpuiesc in spatiile dintre brauri. Pe bolta naosului sunt zugravite cele trei teme obisnuite in iconografia bisericilor de lemn bihorene-„Dumnezeu-Tatal", „Iisus Hristos" si „Maica Domnului". Imaginile sunt incadrate in casete rectangulare confectionate din stinghii de brad. Pe bolta absidei domina chipul lui „Iisus Hristos" inconjurat de multimea de stele. Iconostasul este compartimentat in mai multe registre. Sub tema „Rastignirii" se insira, in medalioane circulare, prorocii; urmeaza al treilea registru, cu portretele apostolilor inscrise in arcade. Al patrulea registru este cel al usilor iconostasului („Bunavestire ", „Sf. Arhidiacon Stefan" si „Sf. Nicolae"). Pictura de la bolta naosului se continua la peretii laterali prin friza „sfintilor martiri" urmata mai jos de suita temelor legate de „Patimile lui Hristos". Pe peretele de vest al naosului se detaseaza scena pacatului originar -„Adam si Eva"- zugravul lasand pe laterale loc pentru „Cain si Abel", „Jertfa lui Avram si Isac" si portretele pline de sensibilitate ale ctitorilor sau poate ale celor care au platit pentru zugravirea lacasului. Aceste personaje din lumea satului sunt reprezentate cu mult realism. Cei doi batrani poarta plete lungi, camasa alba pana la genunchi, un brau lat la mijloc si cioareci albi. Camasile nu au guler, ci doar stravechiul snur negru. Unul din ei poarta pe umeri sumanita scurta, celalalt un suman ceva mai lung. In tinda nu se mai distinge aproape nimic din ceea ce a fost odinioara reprezentarea „Judecatii de apoi", cu morar, carciumar, functionari necinstiti etc. Doar „Moartea" personificata prin „Sf. Cristofor" se mai poate vedea pe peretele de sud. In legatura cu pictura, destul de explicite sunt cateva inscriptii pe peretii bisericii. Pe peretele de vest al naosului, langa tema - „Adam si Eva", se afla scris: "Anul 1808. Popa Irimie...paroh in Surduc". Mai incolo, se continua inscriptia astfel: "...chitorii bisericii Vese Luca, Vese.... Vese Toader, Iovan Petru". Pe acelasi perete, in alt loc, scrie: "Biserica s-a reparat in 1887". Pe suprafata peretelui nordic al altarului, langa imaginea lui „Isus in potir", se mai vad doar franturi din pomelnicul ce se putea citi aici odinioara. La muzeul Tarii Crisurilor din Oradea se pastreaza o piesa de etnologie juridica, deosebita prin forma si destinatia ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortura", adus cu ani in urma de la biserica de lemn din Surduc. Satenii il numeau „perindeu". Judecata de obste se facea probabil in pragul bisericii. Hotararea o aducea sfatul celor batrani si intelepti impreuna cu preotul. Vinovatul era bagat cu capul intre scandurile batante ale scaunului stand intr-o pozitie destul de incomoda o vreme, suficient spre a i se aduce cuvinte de ocara de catre toti cei care veneau in duminica respectiva la biserica.