Biserica "Sf. Treime" Strehaia

Biserica "Sf. Treime" Strehaia, Mehedinti date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Nume: Biserica "Sf. Treime" Strehaia

Strada:

Cod postal:

Localitate: Strehaia, Orasul Strehaia

Judet: Mehedinti

Destinatia: Biserica

Starea: medie

Regim juridic: privat

Cultul: ortodox

Parohia: Manastirea Strehaia

Arhiepiscopia: Episcopia Severinului si Strehaiei

Mitropolia: Mitropolia Olteniei

Descrierea: Biserica, construita din piatra, are naos, pronaos, clopotnita pe pronaos si privor (deschis sustinut de zece coloane de zid). Pronaosul are o scara rotunda intr-un turn pe latura de sud ce duce la clopotnita de deasupra pronaosului. Aceeasi scara duce si la un mic cafas domnesc (incapere deschisa in catul de sus al unei case sau intr-un turn), situat la o inaltime de peste 4,50m. Acest cafas, comunica spre nord cu Palatul domnesc (Biserica Domneasca din Targoviste comunica cu Palatul Domnesc, situat pe latura de Nord). De aici caracteristica speciala a bisericii manastirii Strehaia, rar intalnita la bisericile ortodoxe: altarul este orientat spre sud si nu spre rasarit. Acest lucru, determinat de existenta unui palat domnesc â€“ in vechea ctitorie a Craiovestilor, din care azi nu se mai pastreaza decat beciurile palatului domnesc ruinat - fiind legat cu biserica printr-un culoar. In 1693, domnitorul Constantin Brancoveanu ii adauga bisericii, pridvorul. A fost zugravita in anul 1826, cele mai importante picturi fiind cele de la intrarea in biserica si care ii reprezinta pe Matei Basarab si familia sa. Tot in 1826 au fost reparate chiliile aflate in ruina si refacut zidul de incinta din secolul al XVI-lea ( pe temeliile vechii ctitorii a Craiovestilor). In 1731 austriecii vor sa transforme manastirea in cetate. In timpul revolutiei celor doua revolutii, de la 1821 si 1848, manastirea, datorita aspectului de cetate intarita, a fost un important punct strategic. In 2005 s-au incheiat lucrarile de consolidare-restaurare la turnul-clopotnita. In 2008 s-au demarat lucrari de reabilitare a ruinelor fostului palat (doar beciurile domnesti au fost reabilitate), iar intre 2008-2010 au avut loc si renovarile chiliilor. Paul de Alep, in 1653, descrie admirativ "palatul personal" al lui Matei Basarab, ce urma sa apartina unei manastiri, caci fortificatiile sale nu erau acceptate de turci pentru un ansamblu civil. Plasat in mijlocul incintei inconjurate de zidul de "cetate" si foarte aproape de biserica construita in 1645, care din pricina vecinatatii lui are altarul orientat spre sud-est, palatul impresioneaza si astazi prin dimensiuni (27,4 m x 11, 6 m). Ceea ce se pastreaza este pivnita mult adancita si spatiul de acces la ea. Pivnita are un plan dreptunghiular regulat, cu interiorul impartit in doua nave lungi, prin intermediul a cinci stalpi uniti prin arcade semicirculare. Pe latura de nord-vest este un corp divizat printr-un zid median in doua zone, prima pentru accesul la pivnita, partea din stanga adapostind scara ce ducea la parterul inalt.( Tereza Sinigalia,"Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680", Editura Vremea, Bucuresti, 2004)