Manastirea Prislop Silvasu de Sus

Manastirea Prislop Silvasu de Sus, Hunedoara date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Nume: Manastirea Prislop Silvasu de Sus

Strada:

Cod postal:

Localitate: Silvasu de Sus, Orasul Hateg

Judet: Hunedoara

Destinatia: Manastire

Regim juridic: privat

Cultul: ortodox

Parohia: Manastirea Prislop

Protopiatul: Protopopiatul Hateg

Arhiepiscopia: Episcopia Aradului

Mitropolia: Mitropolia Banatului

Descrierea: Manastirea "Sf. Treime" Prislop este o manastire din Romania situata in apropierea satului Silvasu de Sus din judetul Hunedoara. De aproape sapte secole, ea reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. Se considera ca ar fi fost construita de Nicodim de la Tismana. Exista o singura marturie care este consemnata despre prezenta lui Nicodim de la Tismana, in Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul sau: "Aceasta Sfanta Evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Ungureasca in 6913 (1404-1405)". Pe la jumatatea secolului XVI, Manastirea Prislop ajungand aproape in ruina, in anul 1564 a fost zidita "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Tara Romaneasca. Este posibil ca vechiul lacas, despre al carui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, sa fi existat undeva in padure, in vecinatatea cladirilor actuale. Probabil ca in secolul al XVII-lea a fost intemeiaza la Prislop scoala de invatatura bisericeasca pentru tinerii care urmau sa devina preoti la sate. In anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Balgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine in 1615 episcop la Vad. Aici in secolul XVII vietuieste Sfantul Ioan de la Prislop. In secolul al XVIII-lea a fost manastire greco-catolica. A primit un ultim vesmant de fresca sub semnatura lui Simion din Pitesti. Din acesta se conserva doar cateva fragmente. A fost adanc implicata in framantarile religiase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici si ortodocsi. In secolul al XIX-lea era aproape pustie si administrata de preoti de mir. Curand dupa ce a fost trecuta la ortodocsi (1948), a fost desfiintata si alocata pentru destinatii laice. S-a refacat ca lacas manastiresc dupa anul 1975, cu o comunitate de calugarite.