1. Lista biserici
2. Biserici Teleorman
3. Biserici Merisani (Babaita)

Biserica de lemn "Sf. Nicolae" Merisani (Babaita)

Biserica de lemn "Sf. Nicolae" Merisani (Babaita), Teleorman date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Descrierea: Biseria ridicata in 1808 are forma de nava cu o singura turla. Este structurata in tinda cu pronaos, naos si altar. Nu este pictata. Biserica are casa parohiala si clopotnita. Nu se cunosc constructorii si nici anul ridicarii lor.Dupa traditia locala, biserica de lemn este una calatoare. Ea a fost adusa cu carutele in Merisani, fost Calugarita sau Jarcaleti, din satul Vulturestii de Jos, zona Muscelului. Inscriptia din dosul usii de la intrare sta marturie pretioasa asupra vechimii lacasului. Inscriptia se pastreaza in intregime iar textul in romana, scris cu chirilice, se poate citi astfel: „ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub inalta carmuire a preasfintitului mitropolit Dosoftei".[1] Anul erei bizantine 7317 corespunde anului 1809 dupa nasterea lui Christos, in anul pastoriei mitropolitului Dositei Filitti. Inscriptia de la 1809 nu pare a fi cea de la ridicarea lacasului, consemnand mai degraba o refacere a ei. Catagrafia de la 1810 din fostul judet Muscel, nu consemna vechimea bisericii din Vulturesti ci doar ca era in stare buna. Totusi, preotii care serveau in biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva" erau sfintiti pentru aceasta biserica mult inaintea inscriptiei de pe usa. Preotul Damaschin sin Barzescu, 40 de ani, era sfintit in anul 1795 pentru aceasta biserica, preotul si cantaretul Constantin sin popa Nicolae, 41 de ani, fusese sfintit pentru biserica in anul 1797, diaconul Ioan sin Marin, 50 de ani, era sfintit pentru aceeasi biserica in anul 1790.[2] Constantin sin popa Nicolae se poate identifica cu diaconul Constantin, cel care s-a semnat pe dosul usii in anul 1809. Asadar, inscriptia din dosul intrarii foarte probabil doar antedateaza constructia, aceasta fiind mult mai veche. Spre aceeasi concluzie trimite si starea de uzura a grinzilor de stejar din butea bisericii, care nu corespunde unei biserici de secol XIX. Un eveniment important din destinul acestei constructii este transferul si reconstructia ei in Merisani. Momentul in care a avut loc este indicat inainte de 1865.[3] In localitate nu a existat o alta biserica imediat anterioara, lipsind din catagrafiile din 1810, 1831 si din harta ruseasca din 1835,[4] Nu se stie de ce a fost adusa de la o asemenea departare, circa 120 km, dar se stie ca inainte de secularizarea averilor manastiresti din 1863 si de reforma agrara din 1864, fostul sat Calugarita, astazi satul Merisani, era propietatea schitului de calugarite Namaesti iar drumul dintre schit si mosie trecea prin satul Vulturestii de Jos.[5] Odata cu remontarea bisericii in Merisani a fost probabil adaugat un turn peste pridvor si poate chiar pridvorul in fata intrarii. Lemnele din pridvor par a fi mai putin uzate decat cele din pereti, indicand un adaus al pridvorului intr-o faza secundara. Biserica a fost restaurata in anul 1888, dupa un incendiu, si in 1939-1940, in regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica din Merisani are dimensiuni modeste, planimetrie comuna si cateva elemente artistice care o scot in evidenta. De la vest la est, biserica este impartita in cele patru incaperi traditionale: pridvor inchis, tinda si naos, despartite de un perete, si altar. Altarul este mai ingust si terminat poligonal, in cinci laturi. Peretele de nord al naosului este prelungit in dreptul altarului, atat cat sa formeze un mic buzunar pentru proscomidie deschis in altar. Iconostasul pastreaza icoanele imparatesti, de o parte si de alta a celor trei usi spre altar. Bolta interioara trece din naos in tinda. Incaperile sunt luminate de un numar redus de ferestre, in mod surprinzator, toate in formele originale. Structura originala se pastreaza in mare parte si a fost ridicata din barne de stejar, fasonate din lemne crepate. Barnele au fost incheiate la colturi in cheotori netede, bisericesti, in coada de randunica. Intre barne au aparut in timp spatii libere, care au fost inchise pe exterior cu sipci. Acolo unde golurile sunt vizibile, se vad din loc in loc cate un cep care leaga barnele pe verticala, oprind deformarile din perete. Se remarca gradul mai ridicat de uzura al grinzilor din butea bisericii in comparatie cu cele din pridvor. Din punct de vedere artistic, se remarca in principal funia mediana, funia de pe portalul de la intrare, de pe pe cadrele ferestrelor cat si taietura expresiva a stalpilor de la pridvor si a cosoroabelor care ii leaga in partea de sus. Sculptura puternic profilata in jurul ferestrelor si braul median amintesc intr-o oarecare masura de bisericile din Jupanesti, Valea Faurului si din Cersani Vale, toate din zona din care a fost adusa biserica.