Biserica de lemn "Sf. Dumitru" Lozna

Biserica de lemn "Sf. Dumitru" Lozna, Salaj date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.

Nume: Biserica de lemn "Sf. Dumitru" Lozna

Strada: 60

Cod postal: 4684

Localitate: Lozna, Comuna Lozna

Judet: Salaj

Destinatia: Biserica de lemn

Starea: rea

Regim juridic: privat

Cultul: ortodox

Parohia: Parohia "Sf. Dumitru" Lozna

Protopiatul: Protopopiatul Ortodox roman Zalau si Jibou

Arhiepiscopia: Episcopia Oradea

Mitropolia: Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Descrierea: Biserica de lemn din Lozna a fost construita la inceputul secolului al XIX-lea, momentul edificarii fiind amintit prin placa amplasata pe balustrada corului, placa ce poarta urmatoarea inscriptie in limba latina: "Aedificatum Hoc Templum Anno Domini 1813". Biserica, prin dimensiunile pe care le are, poate fi considerata una de mijlocie spre mari. Planul bisericii este dreptunghiular, avand in partea de rasarit o absida decrosata, cu cinci laturi. In partea de vest, biserica are un pridvor cu patru stalpi masivi decorati cu crestaturi si rozete. Consolele care leaga stalpii pridvorului descriu un arc de cer, fiind impodobite cu o dunga decorativa ce urmareste curbura. Aceasta dunga decorativa nu este simpla, fiind compusa din decoratiuni incizate sub forma de dinti de fierastrau sau crestaruri diagonale, decoratiuni ce se termina sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stalpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalti trei stalpi, care au incizate diferite tipuri de rozete, acesta are reprezentat un cerb. Decoratia sculptata a bisericii nu se limiteaza doar la pridvor. Cosoarba prispei precum si grinda pridvorului sunt la randul lor decorate. Apar motive precum cel al franghiei sau incizii in zig-zag, intrerupte in partea centrala de catre reprezentarea crucii. Intrarea in biserica se face prin latura de vest, in axul bisericii. Cadrul usii este profilat in partea superioara sub forma unei acolade, usa de la intrare fiind realizata din scandurele prinse cu cuie de fierarie. Acoperisul, comun pentru spatiul destinat naosului si pronaosului, este cu putin mai scund in zona ce acopera absida. Coama acoperisului, in extremitatea estica a naosului, respectiv a absidei altarului este decorata cu cate o cruce de metal. In partea de vest, deasupra pronaosului se afla turnul clopotnita. Acesta are un plan patrat, avand un foisor usor iesit in afara, sprijinit pe console. Galeria foisorului este formata din sase stalpi ce delimiteaza cinci deschideri. Peste foisor se inalta o flesa ascutita, inconjurata in cele patru colturi ale foisorului de cate patru turnulete mici. Cu scop decorativ, atat in partea de vest a coamei acoperisului cat si in extremitatile estice, sunt amplasate mici copertine cu baza semicirculara. De asemenea, turnul are amplasat in zona mediana un brau, executat sub forma unei mici streasini. In interior, spatiul este delimitat dupa canoanele bisericesti, regasindu-se spatiile consacrate: pronaos, naos si absida altarului. Trecerea din pronaos spre naos se face prin cadrul usii ce copiaza forma cadrului intrarii in biserica. In peretele ce desparte pronaosul de naos sunt practicate spatii delimitate de mici stalpi profilati. Trecerea din naos in absida altarului se face prin intermediul a celor trei deschideri, anume cele doua perechi de usi diaconesti respectiv usile imparatesti. Pentru a se obtine mai mult spatiu util, in jumatatea vestica a naosului a fost construit corul. Acoperirea spatiului interior se realizeaza prin intermediul unui tavan de scanduri pentru pronaos, o bolta semicilindrica pentru naos iar pentru absida altarului prin intermediul unei bolti semicilindrice, mai scunda decat cea din naos, terminata spre rasarit prin trei fasii curbe. Pictura interioara este relativ saraca. In pronaos, pe peretele ce desparte pronaosul de naos, deasupra spatiilor destinate ascultarii si vizualizari slujbei sunt redate pilda fecioarelor intelepte. Bolta naosului este decorata prin reprezentarea, in cele patru colturi ale celor patru evanghelisti incadrati in nori si sezand. Au plete mari, nimb in jurul capului, mustata si barba mare, imbracamintea fiind larga, cu falduri. Deasupra fiecaruia scrie, in limba romana cu caractere chirilice, numele celui reprezentat. In spatiile dintre evanghelisti au fost reprezentate Mutarea lui Enoch respectiv Sfantul Ilie intr-un car tras de doi cai. Pe fiecare parte a naosului sunt asezate in rand tablouri ce prezinta scene din patimile Mantuitorului. De remarcat faptul ca in partea inferioara a tabloului este scris in limba romana, cu caractere chirilice si in limba latina versetul din evanghelie reprezentat. Iconostarul contine, pe langa icoanele imparatesti obisnuite, un singur nivel in care sunt reprezentati cei doisprezece apostoli avand la mijloc pe Isus Hristos. Deasupra este redata Rastignirea, Sfanta Fecioara Maria si Sfantul Apostol Ioan fiind reprezentati de o parte si de alta a acesteia. Modelul utilizat pentru usile imparatesti a fost preluat si pentru realizarea usilor diaconesti, toate acestea fiind realizate sub forma unor traforuri, fiind reprezentata astfel vita de vie cu ciorchini ce sustine medalioane pe care sunt pictate figuri de sfinti.In absida altarului nu se mai pastreaza decorul pictat. Cu toate acestea se pot remarca cum imbinarile dintre fasiile curbe si bolta absidei au fost scoase in evidenta prin marcarea lor cu ajutorul unei dungi colorate in nuante de rosu, galben si verde. Pe peretele nordic al absidei, desi fragmentar, poate fi deslusita o inscriptie. Aceasta indica numele pictorului si data cand biserica si-a capatat podoaba pictata. Se disting astfel urmatoarele: " .... in anul 189... Dionisius Iuga cant. et zograv de Niculea ...". Din pacate nu se pastreaza data exacta cand a fost realizata pictura sau alte informatii, dar trebuie amintit faptul ca acelasi zugrav a pictat biserici in mai multe zone ale Transilvaniei.