Biserica evanghelica C.A. Biertan

Biserica evanghelica C.A. Biertan, Sibiu date de contact, adresa, localizare, parohia si alte detalii va stau la dispozitie pe acest site.
Nume: Biserica evanghelica C.A. Biertan

Strada: 1 Decembrie 1918 2

Cod postal:

Localitate: Biertan, Comuna Biertan

Judet: Sibiu

Destinatia: Biserica

Regim juridic: privat

Cultul: evanghelic C.A.

Parohia: Parohia Evanghelica C.A. Biertan

Mitropolia: Biserica Evanghelica C.A.

Note: Adresa postala a fost comunicata de catre Consistoriul Superior Evanghelic C.A. din Romania (nota Lista CIMEC 2000)

Descrierea: Cea dintai atestare documentara a localitatii dateaza din 1283. In 1397 Biertan a fost denumita "oppidum"- burg, iar in 1418 regele a daruit localitatii "dreptul de sabie" ("ius gladii"). Biserica este mentionata pentru prima oara in anul 1412, fiind ridicata pe ruinele unui edificiu mai vechi. Biserica in stil gotic tarziu, constituind inima orasului, a fost construita in primul sfert al secolului XVI. Din acea perioada s-au pastrat cateva inscriptii. Anul 1552 este inscris pe o inscriptie votiva deasupra arcului de triumf, in timp ce anul 1523 este incizat pe una din stranele corului. Aceste doua date marcheaza probabil sfarsitul lucrarilor de constructie a bisericii. Biserica a suferit anumite transformari si adaugiri in urmatoarele secole (usile de la nord si de la sud in stil baroc, tribuna orgii si baldachinul amvonului). Trebuie remarcat, totusi, ca interiorul este foarte unitar din punct de vedere stilistic, dat fiind ca piesele principale ale mobilierului si sculpturile in piatra dateaza din aceeasi perioada cu arhitectura (amvonul din 1518, masa de altar din 1483-1515, stranele din 1516-1523, cristelnitele apartin goticului tarziu etc.). Sunt cunoscute cateva nume ale mesterilor care au lucrat aici: Ulrich din Brasov – taietor in piatra, Johannes Reichmuth din Sighisoara. Cea mai cunoscuta personalitate este preotul Johannes, al carui nume sau initiala apare in mai multe colturi ale interiorului bisericii. Fortificatiile sunt mai vechi decat biserica. Pot fi observate mai multe stadii ale constructiei: prima incinta, datand din secolul al XIV-lea, cea de a doua din aproximativ aceeasi perioada cu biserica si cea de-a treia din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Denumirile turnurilor de aparare ale incintelor fortificate sunt mentionate in planul general. Biserica este mentionata pentru prima oara in anul 1412, fiind ridicata pe ruinele unui edificiu mai vechi. Poarta sacristiei, impodobita ea insasi cu intarsii si inzestrata cu un sistem ingenios de inchizatori - realizare remarcabila a mesterilor medievali - constituie o piesa de o valoare particulara. In 1900 ea a fost expusa la Paris, in cadrul unei expozitii internationale. Cele sapte covoare din Asia Mica, alte tesaturi incluzand steagurile breslelor, cristelnitele si usile de la nord, sud si vest, constituie, de asemenea, piese inestimabile.